4/30/2011

Destramare

De patru luni de zile am inceput o noua carte. Am gasit-o chiar in mijlocul bibliotecii, cumva mereu la vedere si-n acelasi timp ascunsa, o carte pe langa care trec multi, dar prea putini aleg s-o (mai) imprumute. Poate pentru ca nimic nu te atrage s-o descoperi, poate pentru copertile innegrite de praf, poate pentru paginile ingalbenite si patate de niste degete murdare…
Cartea se numeste Northampton, iar unii o mai numesc si “inima Angliei”. O inima ce-mi pare mult prea obosita si satula sa mai bata pentru multa vreme!
Este o carte ce-si desfasoara actiunea intr-un loc ce seamana cu o mare gara, cu toate cele specifice acesteia – aglomeratie, zgomot, mizerie, mirosuri intepatoare de sine incinse si mancare fast-food; oameni vesnic grabiti, ce se intersecteaza vremelnic, niciodata suficient de mult pentru o scurta, dar reala intalnire.

Citesc cu greu, pagina dupa pagina, de multe ori inchizand-o dupa doar cateva… Imi gasesc linistea in scurtele momente de trecere prin curtea larga a unei biserici din centru. Acolo, in micul petec de natura, timpul prinde a curge altfel pentru cateva minute! In mod ciudat, simt ca ma regasesc cumva, in cele doua veverite ce-si traiesc viata printre copaci, cateva banci si vechile morminte.
In plus, de cateva saptamani, traiesc bucuria intalnirii zilnice cu doua mierle. Avem o intelegere tainica: eu le pun de mancare, ele canta. Ma rog, atunci cand mai ramane timp, acum fiind, cel mai probabil, ocupate sa-si hraneasca puii!
Si… lectura greoaie si obositoare continua. Ma simt mereu tentata sa verific data returnarii, inscrisa pe ultima coperta. Ca sa nu o fac, caut cate o reteta de “ceva simplu si bun”, la fel de bun ca cea pe care am incercat-o saptamana asta.
Prajitura cu nuca de cocos si lime

Ingrediente
  • 125 g unt moale
  • 225 g zahar brun de granulatie mica
  • 2 oua
  • coaja rasa de la o lime
  • 3 linguri zeama de lime
  • 150 ml smantana acra
  • 170 g faina care creste singura
  • 85 g fulgi de cocos

Glazura

  • 1 albus de ou
  • 200 g zahar pudra
  • 85 g fulgi de cocos
  • aprox. 2 linguri zeama de lime
  • 1 lg fulgi de cocos prajiti pt decor (optional)

Preparare

Preincalziti cuptorul la 180˚C (foc mediu). Ungeti o tava cu unt (aprox. 30 x 18 cm) si tapetati-o cu hartie de copt. Bateti untul cu zaharul pana obtineti o crema pufoasa. Incorporati pe rand ouale. Adaugati coaja si zeama de lime, apoi smantana si amestecati bine.

Adaugati faina si nuca de cocos si amestecati cu o lingura pana obtineti o compozitie omogena. Puneti compozitia obtinuta in tava, nivelati suprafata si coaceti prajitura pentru 35-40 de minute. Cand este gata, scoateti-o din cuptor, lasati-o la racit in tava pentru 10 minute, apoi transferati-o pe un gratar sa se raceasca complet.

Pentru glazura, bateti albusul usor, cu o furculita. Adaugati zaharul pudra, nuca de cocos si suficienta zeama de lime pentru a obtine o pasta densa (cam 2 linguri). Intindeti glazura peste prajitura rece, presarati fulgii prajiti si lasati glazura sa se intareasca. Apoi, taiati prajitura dupa preferinte.

Prajitura poate fi facuta si cu lamaie sau portocala, in loc de lime. De asemenea, daca nu aveti faina care creste singura, folositi faina obisnuita, doar inlocuiti o lingura de faina cu o lingurita jumatate praf de copt plus o jumatate lingurita de sare.

Pofta buna!

PS Mi-e dor de-o carte buna si frumoasa, pe care sa-mi doresc sa o recitesc, imediat ce am ajuns la ultima pagina!

http://www.youtube.com/watch?v=10A_am4r_uc

6 comentarii:

  1. Ruxi,
    Te citesc, citindu-te!
    Pentru mine Anglia este de câteva feluri- întâi este țara care mi-a adoptat fiul, o respect și mă rog pentru sînătatea inimii ei! Când mă apucă dorul, plâng și visez cu ochii deschiși!
    Undeva, în suflet am o altă Anglia- aceea a cărților citite , a filmelor cu ferme rătăcite, cu castele și povești de dragoste.Mi-ar fi plăcut să trăiesc într=o altă epocă..
    Și mai este ceva- eu am iubit-o mult pe Diana, așa cu dragoste de soră mai mare, mie îmi plac poveștile și ea și-a scris povestea trăind și topindu-se.
    Zilele astea, am avut un sentiment de liniște, am privit verdele și norii și lumea adunată în biserici, am simțit cumva că poveștile se pot țese la lumina zilei!
    p.s. mi-e ciudă pe mine că nu mai pot citi cu voluptatea anilor trecuți..
    O zi blândă cu mierlele tale!
    Am ciugulit din prăjiturelele tale delicioase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Roxana!

    Ma primesti si pe mine la o prajitura? Nuca de cocos, in orice combinatie (cred, cel putin :) ) se regaseste printre preferatele mele :).

    Si mie mi-e dor sa citesc...sa citesc de suflet si pentru suflet...desi am timp, nu am dispozitie?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina,
    Stiu ca Anglia nu se reduce la orasele vazute pana acum, tot asa cum stiu ca in locurile linistite si frumoase prin care am mai fost, in general, ai acces doar ca turist. Eu cred ca Anglia din cartile ce le-am citit candva, nu mai exista. Si aici, ca-n tot mai multe locuri, lucrurile sunt in continua schimbare si, din pacate, nu intr-un sens pozitiv. Cel putin asta este perceptia mea!
    Diana mi-a placut si mie mult. Tocmai pentru ca a incercat sa-si traiasca propria viata, cea de "printesa" (fie ea chiar "a inimilor") la curtea regala britanica, cu toate regulile ei aberante, rigide si invechite, nefiindu-i niciodata confortabila. Pacat ca s-a stins asa devreme, inainte sa-si poata trai din plin bucuria libertatii!

    Ma bucur ca ai avut zile linistite si frumoase si-ti doresc sa ai cat mai multe de acest fel si in continuare!! Cat priveste prajitura, crede-ma, e buna-buna! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Denisa,
    Cu multa placere, si la mai mult de una! :) Nuca de cocos este si printre preferatele mele, rareori spun "nu" unei retete care s-o contina.

    Sunt sigura ca dispozitia despre care vorbesti n-a disparut, va reveni, la un moment dat. Deocamdata, ai din cine citi, sunt sigura!! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. la cimitir la St. Giles ma mai duc si eu in pauza de masa, cam rusinoase veveritele acelea, dar ieri am vazut una care se urcase pe spatarul unei banci :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Denisa, bine-ai venit!
    Odata ce veti ajunge sa va cunoasteti, vei constata ca veveritele acelea sunt cele mai sincere si cu adevarat prietenoase creaturi pe care le vei intalni pe-aici... Iar o nuca/aluna va face minuni in relatia voastra, cea mai curajoasa dintre ele avand obiceiul sa o culeaga direct din palma. :)

    Noroc si rezistenta iti doresc, intr-un oras in care ai nevoie de amandoua! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere