lumini si umbre

e iarna.

pe strazile umede, ceata coboara incet. frigul patrunde parsiv in odaie, prin colturi de geam putrezite. in spatele ferestrei, orasul dormiteaza lenes, deschizand din cand in cand, cate un ochi de felinar. nu te uita adanc in el, vei uita drumul inapoi catre casa!

printre masini, zaresc strecurandu-se o vulpe. umbra tacuta, nestiuta, cautand… gerul, zapada i-au furat linistea. nu mai este doar o pagina de carte. ne-am intalnit recent, pret de cateva clipe. s-a oprit in drum, ne-am privit curios, a mirare, apoi a fugit. stiu acum ca nu o pot imblanzi. vulpea mea rosie si fermecata va fi mereu salbatica! am citit in ochii-i mici, de chihlimbar.

e iarna.

ieri, peste case, pescarusii zburau in cercuri. pareau sa indeplineasca o ceremonie sacra. martor tacut, am asistat cu recunostinta la marea inmormantare cereasca. chemati de niciunde, se hraneau din trupul toamnei, prea curand plecate dintre noi…

ascult cum suiera vantul, rascolind visele. sunt o corabie in larg, alunecand printre valuri ce tremura nervos, a inceput de furtuna. puntea trozneste adanc, din inima-i batrana de lemn de mare, si-ncepe sa fredoneze incet, un cantec uitat de vremi. balansul ma imbata. plutesc… inaintez… pana la capat! al noptii, al durerii, al minunilor si al lumii…

e iarna.